-
Când am să mă întorc în trecut, / Mâinile am să-ți sărut. / O lacrimă în pumnul strâns, / Plimbată des prin ploi de plâns.
-
Pe-al tău drum singur mergi. / Cu alții sau nu, tot singur mergi. / Cu crucea la gât, sau după tine târâtă, / Cu gălăgie sau liniște zăvorâtă.
-
Era prin 2001, într-o seară. “Cine sapă groapa altuia cade el în ea și piatra se întoarce peste cel ce-o prăvălește” [parcă așa era]. Doar că nu eu am săpat groapa. Cel care a săpat-o n-a apucat să cadă în ea, că a căzut alt prost prima dată – mă rog, în Biblie nu se…
-
A trebuit să mă transform să mă observi puțin, / să îmi atingi lobul urechii și cerceii / Ce gravitează cu silă. / Am renunțat la viitor pentru …
-
Mă trezesc dimineața și mă uit grăbit la ceas… nu-mi dau seama cât e… o fi prea devreme mă gândesc…Bâjbâiesc prin casă în căutarea întrerupătorului, de fapt, care întrerupător?Mănânc normal, ce mănânc în fiecare dimineață: un măr, și-o juma’ de lapte. Unii cică: “nu se potrivesc!”; atunci de ce s-au mai luat?Cam întuneric și azi.…
-
Timpul cât am stat departe de viața rurală nu se mai măsoară în zile, precum odinioară, ci în ani. Primul pas făcut după ce am coborât din mașină a fost unul scandalos, din cauza unui vitezoman: de fiecare dată vitezomanii!Dar nu este genul de eveniment căruia să-i dai prea mult atenție, așa că nici măcar…
-
Avionul a decolat pe nesimțite. Uneori am emoții…. îmi aduc aminte tragedia de la Tenerife, însă acum doar ploaia sâcâitoare ne zgâlțâie puțin. Privesc fix în depărtare, iar urechile-mi înfundate mă rup total de pământ și pot să simt cu adevărat că plutesc. Mă întorc în trecut pentru puțin. Paradoxal, cea mai interesantă chestie legată…
-
“Decât” 12 AM. Fix. La fel de fix precum privirea în gol pe tavan. “Following Ray”, din coloana sonoră a filmului “Cold in July”, e singurul element care parcă se potrivește în peisaj. Încerc să închid un ochi. Apoi doi. Mă întorc pe o parte. Nu ajută. Mi-e sete. Iau telefonul, răsfoiesc netu’… Îmi place…
-
Imaginează-ți o cușcă îmbâcsită cu oameni. Se împing, se învârt în cerc, se calcă pe picioare. Acum, imaginează-ți o persoană care vine și le spune o poveste. Nu o poveste oarecare… După ce termină, ușa se deschide și oamenii sunt liberi să cutreiere și ajung în locuri atât de rare, încât nu pot fi descrise…
-
Nu știu de ce ne plăcea cafeneaua respectivă. Poate fiindcă era aproape și poate fiindcă îți aducea aminte de ceva și, frecventând-o des, ai fi avut mai multe șanse să-ți amintești. De îndată ce l-am văzut, fiindcă ne dădusem întâlnire în ziua respectivă, nu fusese o întâlnire accidentală – accidental ca și scăpătura unei păsări…