A trebuit să mă transform să mă observi
Puțin, să îmi atingi lobul urechii și cerceii
Ce gravitează cu silă.
Am renunțat la viitor pentru haine de femeie,
m-am umilit între săgeți și săbii,
și-am stat pe eșafoade și în ștreanguri.
Prea pură în idei și în singurătate,
priveai cu silă opușii tăi
a zilei Daphne, eu Prințul-noapte.
Îmi îndrept privirea spre cel de după zori
Dragostea-i e furie și gelozie pătimașă,
Și-atâta trădare ușor mă înfioară.
Aș vrea să mă înec acum când m-ai găsit,
Să-mi curgă lacrimi pe jegosu-mi trup
pătat cu țoale de femeie-idol.
…………………………………….
Se uită lumea acum la mine,
Mă uit și eu, brățări de aur;
doar într-o vitrină s-a rătăcit bolnavă
crenguța cea de laur.